Povestea iedului cu trei capre

O poveste moralizatoare despre un iedut rasfatat. Copiii vor desprinde singuri morala.

Iedul cu trei capre
Cică, nu departe de casa caprei cu trei iezi îşi avea casa un ied cu trei capre. Grozav de bine o mai ducea iedul, că în loc de o capră avea trei capre: o capră-mamă, o mătuşă-capră şi o capră-bunică.

Dimineaţa, nici nu apuca bine iedul să deschidă ochii că şi începea să strige:
- Capră-mamă, îmbracă-mă!
Capra-mamă nu aştepta să i se spună de două ori. Îi căuta hainele, pe unde le arunca iedul, şi-l îmbrăca.
Când se vedea îmbrăcat, iedul iarăşi striga:
- Mătuşă-capră, vreau să mănânc!
Mătuşa-capră se repezea la bucătărie şi-i aducea iedului de mâncare şi îi dădea direct în gură să mănânce.
Apoi, toată ziulica zburda iedul pe afară, iar seara când se întorcea acasă, striga:
- Capră-bunică, adoarme-mă!
Cât ai clipi capra-bunică venea la ied şi-i cânta şi-i legăna să adoarmă.
Dar într-o dimineaţă, înainte să se trezească iedul, cele trei capre capra-mamă, capra-mătuşă şi capra-bunică au plecat la vecina lor, capra cu trei iezi, s-o ajute să pregătească pentru nunta iedului cel mare.
Când se trezi, iedul începu să strige după cum îi era obiceiul:
- Capră-mamă, îmbracă-mă!
Dar, precum se ştie cele trei capre erau plecate.
Iedul începu să se tăvălească prin pat şi să urle ca vai de lume:
- Capră-mamă, îmbracă-mă, îmbracă-mă!
Vulpea, care tocmai trecea pe acolo auzi urletele iedului şi veni să afle ce se întâmplă.
Vulpea îi spuse iedului să-i arunce hainele că-l îmbracă ea, dar luă hainele, le vârî într-un sac şi fugi cu ele să le vândă la târg. Iar, iedul rămase dezbrăcat şi plânse şi plânse până îl apucă foamea.
Începu iar să strige:
- Mătuşă-capră, dă-mi să mănânc! Mi-e foame! Dă-mi să mănânc!
Dar şi mătuşa-capră, după cum ştim, era plecată.
Cum ţipa el aşa, trece pe acolo ursul.
Ursul îi spuse să nu mai plângă, ci să-i spună unde-i mâncarea că o să-i dea el de mâncare. Dar, de cum intră în bucătărie, ursul începu să înfulece tot ce găsi acolo. Nimic nu-i dădu iedului.
Rămas şi dezbrăcat şi flămând, iedul începu să plângă şi mai tare. Şi de la o vreme i se făcu somn şi începu să strige după capra-bunică:
- Capră-bunică, adoarme-mă! Adoarme-mă! Nu pot singur!
Lupul tocmai ieşise la plimbare şi-l auzi pe ied plângând.
- Nu mai striga, ieduţule! Am să vin eu să te adorm.
Lupul începu să cânte:
- „Nani, nani, nani,
Nu-i nevoie de dormit
Nani, nani, nani,
Pe ied acum îl mănânc
Nani, nani, nani!”
Iedul auzind una ca asta, se înspăimântă şi o rupse la fugă încotro vedea cu ochii.
Se-napoie acasă gol, flămând şi ostenit, abia pe seară. Şi cum întră pe uşă zise:
- Capră-mamă, mătuşă-capră, capră-bunică am să vă povestesc tot ce s-a întâmplat, dar mai întâi să-mi caut nişte haine ca să mă îmbrac şi apoi să mănânc ceva că tare mi-e foame.
Se îmbrăcă iedul, mâncă ce mai găsi prin oale, dar înainte să-şi înceapă povestea, adormi buştean.

About these ads

2 comentarii (+add yours?)

  1. claudia
    Ian 30, 2012 @ 18:39:33

    este foarte frumoasa povestea dar nu stiu daca e toata!!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 20 other followers

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

%d bloggers like this: