“Scoala altfel”

Conform Ordinului de ministru nr. 4292/2011, saptamana 2-6 aprilieva fi dedicata activitatilor educative extracurriculare si extrascolare, in cadrul programului numit “Scoala altfel”. In aceasta saptamana nu se organizeaza cursuri conform orarului obisnuit al unitatii de invatamant, iar programul “Scoala altfel” se va desfasura in conformitate cu un orar special.
Scopul acestui program este implicarea tuturor copiilor prescolari/elevilor si a cadrelor didactice in activitati care sa raspunda intereselor si preocuparilor diverse ale copiilor prescolari/elevilor, sa puna in valoare talentele si capacitatile acestora in diferite domenii, nu neaparat in cele prezente in curriculumul national, si sa stimuleze participarea lor la actiuni variate, in contexte nonformale.

Pentru a planifica in aceasta saptamana activitati cat mai diverse, vrem sa ne pregatim din timp, si va invitam sa veniti cu propuneri de activitati in care ne-am putea implica. Nu este cazul organizarii de excursii zilnice in aceste zile, ci de activitati diverse, interesante si mai ales educative. Asteptam propuneri pentru urmatoarea sedinta cu parintii.

Tipurile de activitati care pot fi organizate in cadrul programului “Scoala altfel” pot include, fara a se limita la acestea:
activitati culturale;
activitati tehnico-stiintifice;
activitati sportive;
activitati de educatie pentru cetatenie democratica, pentru promovarea valorilor umanitare (inclusiv voluntariat, caritate, implicare activa in societate, responsabilitate sociala, relatii si comunicare etc.);
activitati de educatie pentru sanatate si stil de viata sanatos (inclusiv referitoare la dependenta de calculator, siguranta pe internet etc.);
activitati de educatie ecologica si de protectie a mediului (inclusiv colectare selectiva, economisirea energiei, energie alternativa etc.);
activitati de educatie rutiera, PSI, educatie pentru reactii corecte in situatii de urgenta etc.

Aceste activitati se vor organiza sub diferite forme, ca de exemplu:
ateliere de teatru, dans, muzica, arte plastice, educatie media si cinematografica;
competitii organizate la nivelul scolii, al grupurilor de scoli, al localitatii sau al judetului;
mese rotunde, dezbateri;
activitati de voluntariat sau de interes comunitar;
campanii antitutun/antialcool/antipoluare/de prevenire a delincventei juvenile/de prevenire a traficului de persoane etc.;
proiecte comunitare, de responsabilitate sociala;
educatie de la egal la egal (peer-education);
schimburi de experienta;
vizite de studii;
tabere/scoli de creatie sau de cercetare;
parteneriate educationale si tematice la nivel de unitati de invatamant, pe plan intern si international, pentru dezvoltarea aptitudinilor pentru lucrul in echipa si in proiecte.

Noutati clasa I si clasa pregatitoare

Au aparut noutati despre inceperea scolii:OMECTS 3064_clasa_pregatitoare
Metodologie_clasa_pregatitoare
CALENDARUL_inscrierii_in_clasa_pregatitoare

Urmeaza saptamana aceasta o sedinta la gradi cu toti parintii copiilor de grupa mare, impreuna cu doamna director, care va lamuri toate neclaritatile. Va vom anunta ziua exacta si ora.

Adresa ISMB nr.19567 din 16.11.2011 precizari inscriere in clasa pregatitoare si in clasa I in anul scolar 2012-2013

Adresa ISMB nr.19567 din 16.11.2011 precizari inscriere in clasa pregatitoare si in clasa I in anul scolar 2012-2013

Structura anului scolar 2011-2012

Anul scolar 2011-2012 are 36 de saptamani de cursuri, insumand 177 de zile lucratoare, cu exceptia claselor terminale din invatamantul liceal si gimnazial. Clasele terminale liceale incheie anul scolar pe data de 1 iunie 2012, iar pentru elevii claselor a VIII-a, anul scolar se incheie pe 15 iunie 2012.

Anul scolar 2011-2012 va cuprinde doua semestre, organizate astfel:

• Semestrul I incepe luni, pe 12 septembrie 2011 si se incheie pe 23 decembrie 2011, incluzand o vacanta pentru clasele primare si gradinite, intre 22 si 30 octombrie. Vacanta de iarna se prelungeste cu o saptamana fata de anii trecuti, fiind cuprinsa intre 24 decembrie 2011 si 15 ianuarie 2012.
• Semestrul al II-lea incepe luni, 16 ianuarie 2012 si se incheie pe 23 iunie. Vacanta de primavara incepe sambata, 7 aprilie 2012 si se incheie duminica, 22 aprilie 2012. Vacanta de vara este cuprinsa intre sambata, 23 iunie 2012 si duminică, 9 septembrie 2012

Tezele din semestrul I se vor sustine pana la data de 30 noiembrie, iar cele din semestrul al II-lea, pana la data de 25 mai 2012.

O alta noutate a anului scolar viitor se refera la programul “Scoala Altfel”, care se va desfasura in saptamana 2-6 Aprilie 2012, dedicata activitatilor educative extracurriculare si extrascolare, care sa reflecte interesele si pasiunile prescolarilor si elevilor. In aceasta saptamana, copiii si cadrele didactice vor fi implicate in proiecte de educatie nonformala stabilite de comun acord. De asemenea, in aceeasi perioada vor fi organizate fazele nationale ale olimpiadelor si concursurilor scolare.

FISA DE EVALUARE 5-7 ani

FISA DE EVALUARE 5-7 ani

Serbarea de sfarsit de an

Serbarea de sfarsit de an scolar va avea loc pe 10 iunie, ora 16.
La avizier am afisat o lista cu rolurile copiilor, pentru a avea timp sa le pregatiti costumatii potrivite. Poeziile vor fi gata saptamana viitoare.

Sa-i ajutam pe copii sa isi controleze furia (II)

….continuare
4. Creati impreuna un poster al calmarii. Discutati cu copilul despre moduri de a-si exprima furia constructiv, pentru a inlocui comportamentele gresite. Ati putea crea impreuna un poster. Iata idei de la altii copii: indeparteaza-te, gandeste-te la un loc linistit, alearga o tura de parc, asculta o melodie, loveste o perna, joaca basket, deseneaza, vorbeste cu cineva, canta o melodie vesela. Odata ce copilul alege tehnica de calmare care i se potriveste, incurajati-l sa foloseasca aceeasi strategie de cate ori se simte nervos.

5. Recunoasteti primele semne.
Explicati copilului ca toti avem mici semne ca ne enervam. Ar trebui sa le luam in seama pentru ca ne pot ajuta sa ne ferim de necazuri. Apoi, ajutati-l pe copil sa recunoasca semnele ca se enerveaza, cum ar fi “vorbesc mai tare, ma inrosesc, imi bate inima mai tare, respir mai repede”. Dupa ce le recunoaste, evidentiati aceste semne atunci cand le observati la copil “Se pare ca incepi sa te enervezi. Simti si tu asta?” Cu cat copilul recunoaste mai repede semnele incipiente ale furiei, cu atat va fi mai usor de controlat aceasta.

6. Invatati-l strategii de control pentru furie. O strategie foarte eficienta pentru a-i ajuta pe copii sa se calmeze este “3 + 10.” Explicati copilului despre ce este vorba: “Cand simti ca apar primele semne ca incepi sa iti pierzi controlul, fa doua lucruri. Mai intai respira adanc de trei ori. (Aratati-i cum sa faca asta). Acum numara incet pana la 10 in minte. Impreuna, sunt 3+10 si te ajuta sa te calmezi.”

Sa-i ajutam pe copii sa isi controleze furia

Agresivitatea si furia sunt sentimente pe care le observam intr-o continua crestere la copiii de azi. Fie ca vrem sa recunoastem sau nu, imaginile violente de la televizor, din jocurile pe calculator, din filme, muzica, si chiar desene animate, ii afecteaza pe copii. Rezultatul lor: din ce in ce mai multi copii devin insensibili la violenta, si invata ca singurul mod de a solutiona o problema este prin furie si agresivitate.
Desi suna destul de grav, sunt totusi si vesti bune: violenta se invata, dar si calmul se poate invata. Iata 6 solutii oferite de specialistul in educatie Michele Borba pentru a ajuta copiii sa isi controleze furia.

1. Fiti un exemplu de calm. Cea mai buna cale pentru ca un copil sa vada cum sa se comporte in momentele de furie, este oferindu-le exemplul dumneavoastra. La urma urmelor, nu inveti sa fii calm citind intr-o carte despre asta, ci atunci cand vezi pe altcineva facand acest lucru. Folositi deci acele momente de frustrare ca lectii pe moment pentru a va invata copilul metode de calmare.
Iata si un exemplu: Sa presupunem ca primiti prin telefon o veste care va infurie la culme. Sunteti furios, iar copilul sta langa dumneavoastra si va urmareste reactiile. Adunati toate resursele de calm de care dispuneti si folositi situatia ca o lectie de viata pentru copil: “Sunt atat de furios/nervos/ suparat in momentul acesta!” (folositi un ton foarte calm) Explicati apoi motivul furiei dvs. apoi oferiti o solutie de calmare: “Ma voi duce pana la servici pentru a rezolva situatia”. Copilul va copia acest exemplu

2. Iesiti si calmati-va. Cele mai dificile momente ca parinti le traim atunci cand copiii isi directioneaza furia catre noi. Daca nu sunteti atenti, veti descoperi ca furia lor poate declansa o avalansa de alte emotii care va vor surprinde. Atentie: furia este contagioasa! Cel mai bine este sa stabiliti o regula pe care sa o repetati si sa o folositi mereu: “In casa aceasta ne rezolvam problemele atunci cand suntem calmi si ne controlam”
Iata un exemplu: Data viitoare cand copilul este nervos si vrea o solutie rapida, ati putea raspunde: “Am nevoie de o pauza. Sa vorbim despre asta mai tarziu.” Apoi iesiti calm din camera si nu ii mai raspundeti pana cand nu este calm.

3. Invatati-l un “vocabular al sentimentelor”. Multi copii sunt furiosi pentru ca nu stiu cum sa isi exprime frustrarile in alt fel. Nu isi pot arata sentimentele decat lovind, tipand, injurand, aruncand lucruri sau muscand. Nu are sens sa intrebi un astfel de copil “ce simti” pentru ca este foarte probabil sa nu stapaneasca un vocabular care sa ii permita sa exprime ce simte. Ajutati-l creand un poster cu sentimente impreuna: “Sa ne gandim la toate cuvintele pe care le putem folosi ca sa le spunem celor din jur cat suntem de furiosi/suparati” Apoi puneti pe hartie ideile oferite de copil.
Folositi cuvintele cat mai des in viata de zi cu zi. “Se pare ca esti nervos. Vrei sa imi spui despre ce e vorba?” sau “Pari sa fii foarte agitat. Vrei sa te plimbi putin sa te calmezi?” Adaugati noi emotii pe lista pe masura ce ele apar in timpul zilei.

Va urma…

Bătrânica şi spiriduşul – poveste

Într-o bună zi o bătrânică se plimba pe afară când a auzit un zgomot uşor.
Poc, poc, poc! Poc, poc, poc!

“Mă-ntreb ce poate fi,” a zis bătrânica.

S-a furişat în spatele unui copac şi de acolo, spre marea ei surpriză, a văzut un spiriduş îmbracat în haine verzi. Acesta lovea cu un ciocan micuţ, făcând pantofi pentru alţi spiriduşi şi zâne mititele.

Bătrânica l-a apucat pe spiriduş de gulerul hainei.
“Te-am prins, Domnule Spiriduş!” a strigat ea.
“Într-adevar m-ai prins,” a spus calm spiriduşul. “Dar îti multumesc dacă îmi dai drumul să mă pot întoarce la treaba mea.”
“Ooo, nu,” a spus bătrânica. “Nu înainte să-mi spui unde-ţi este oala cu aur. Toata lumea ştie că atunci când prinzi un spiriduş el trebuie să-ţi arate unde-i este îngropată oala cu aur.”

Spiriduşul a râs. “Deci, vrei oala mea cu aur, nu-i aşa? Foarte bine. Urmează-mă atunci şi-ţi voi arăta unde se afla îngropată.”

Spiriduşul a pornit-o înainte urmat de bătrânica care se ţinea strâns de haina lui.

Într-un final au ajuns într-un câmp unde creşteau sute de tufişuri. Spiriduşul a arătat spre unul dintre ele şi a spus, “Sapă sub acest tufiş şi vei găsi tot aurul pe care ţi-l doresti.”

Bătrânica s-a uitat la pamântul tare. “Trebuie să mă-ntorc acasă şi să iau o lopata,” a spus ea. “Dar mai întâi am să leg de tufiş eşarfa mea cea roşie. Aşa voi şti unde să sap când mă-ntorc cu lopata.”

“Bună idee,” a spus spiriduşul cu o sclipre în ochi. “Să te bucuri de aurul ce-l gaseşti!” şi fâcand semn cu mâna, spiriduşul a dispărut.

Bătrânica a alergat spre casă şi a luat o lopata. Pe drumul înapoi s-a gândit cum să cheltuiască aurul ce-l va găsi.

Dar când a ajuns din nou în câmp, ochii i s-au mărit de surpriză. In locul unei singure eşarfe roşii, a văzut sute la fel. Fiecare tufiş avea o eşarfă roşie legată de el!

“Ooo, nu!” a strigat bătrânica. “Spiriduşul acela m-a păcălit! Nu pot săpa sub toate aceste tufişuri. Acum trebuie să mă-ntorc acasă fără oala mea cu aur.”

Şi asta a făcut.

Uriaşul cel egoist, de Oscar Wilde

A fost odată ca niciodată, la marginea unui oraş îndepărtat, o grădină minunată, numită “Grădina Uriaşului”. Printre florile parfumate şi copaci, se adunau, după ce ieşeau de la şcoală, o mulţime de copii zburdalnici. Veneau să se joace aici pe orice vreme, chiar şi iarna, cănd zăpada şi gheaţa dădeau o strălucire de vis acestui loc. Grădina răsuna de veselie şi voie bună, iar copiii erau tare fericiţi că se puteau juca în acest loc binecuvântat.

Dar grădina aceasta neasemuit de frumoasă înconjura castelul unui uriaş de pe acele meleaguri, vestit pentru răutatea lui. Într-o bună zi, acesta se întoarse acasă, după ce lipsise vreme îndelungată, îi văzu pe copii jucându-se nestingheriţi printre flori şi se înfurie rău.
– Ce căutaţi în grădina mea? urlă el. Cine v-a lăsat înăuntru? Afară cu toţii, să nu vă mai prind pe aici!

Îngroziţi, copiii o luară la fugă, iar uriaşul puse să-i fie înconjurată grădina cu un gard înalt. Încuie apoi poarta cu un lacăt mare şi lăsă la vedere o tăbliţă pe care scrise cu litere de-o şchioapă: «Intrarea interzisă». Ba, mai cumpără şi nişte câini răi, care s-o păzească straşnic de “musafirii” nedoriţi.

Curând, veni şi anotimpul rece în acele ţinuturi, iar apoi, primăvara îşi intră în drepturi. Numai în Grădina Uriaşului, iarna nu mai pleca. Nu se mai zăreau defel copii râzând şi jucându-se printre copaci, iarba nu mai încolţea… În grădina albă, fără viaţă, se vedeau doar omătul, gheaţa şi Pasărea Zăpezii, care părea că îşi făcuse cuib acolo, pentru totdeauna.

Uriaşul stătea lângă foc, învelit în multe pături şi nu putea să priceapă de ce mai era încă atât de frig afară. „Oare de ce nu mai vine primăvara?” întreba îngrijorat. Dar iată că într-o bună limineaţă, o muzică veselă îi ajunse la urechi. „Ce să fie oare? Aud clopoţeii sau e glas omenesc?”

Câţiva copilaşi se furişaseră în grădină şi se căţărau prin copaci, cântând şi chicotind veseli; păsărelele îi urmăreau fericite, ciripind de zor. Ca prin farmec, frunzele copacilor şi pajiştea se înverziră ca odinioară.

Numai lângă un copac, un băieţel se uita trist la ceilalţi, cu lacrimile şiroindu-i pe faţă: era prea mic şi nu se putea căţăra în copac. Atunci, uriaşul, care nu iubea pe nimeni, îşi spuse în sinea lui: “Am fost egoist! I-am alungat pe copii din grădina mea şi, din cauza aceasta, primăvara nu s-a mai întors. Îl voi ajuta pe micuţ să se caţere alături de ceilalţi. De azi, viaţa mea se va schimba!”

Şi uriaşul ieşi în grădină. Speriaţi, copiii o rupseră la fugă.
– Nu, nu, rămâneţi! strigă uriaşul. În sfârşit, am înţeles! Voi îmi aduceţi primăvara în casă! De acum în colo ne vom juca împreună! Şi un zâmbet blând îi îmbună chipul.

Apoi, îl luă în braţe pe micuţul care plângea şi mângâindu-l, îl aşeză pe o ramură groasă. Îndată copacul se acoperi de frunze şi începu să înflorească. Fericit, copilul îl îmbrăţişă pe uriaş cu drag.
– Ce bun eşti! Te iubesc!

Uriaşului i se încălzi inima pentru prima dată în viaţă. Astfel, copiii se întoarseră la vechiul lor loc de joacă şi, odată cu ei, apărură florile, fructele şi păsărelele. Uriaşul se juca cu toţi şi le povestea întâmplări minunate din ţinuturile prin care colindase.

Trecură ani şi ani. Primăveri, veri, toamne şi ierni îşi luau zborul rând pe rând, dar în Grădina Uriaşului primăvara venea întotdeauna la timp. Acum, nimeni nu se mai temea de uriaş,iar copiii îl iubeau nespus de mult.

Din ziua în care se împrietenise cu copiii, uriaşul nu îl mai revăzuse pe băieţelul pe care îl ajutase să se urce în copac. Adesea îi întreba pe ceilalţi dacă ştiau ceva despre micuţ.
– Nu îl cunoaştem, răspundeau cei mici. A plecat, poate, în alt oraş.Timpul trecea şi uriaşul nu mai avea linişte.

Trecură anii în zbor şi uriaşul, îmbătrânit, privea odată posomorât la grădina acoperită de zăpadă. Deodată, văzu cu uimire un copac înflorit. Iar sub copac îl zări pe băieţelul pe care-l căuta de atâta timp. Dar… pentru el timpul nu trecuse deloc, căci la fel de mititel îl văzuse uriaşul ultima oară! Bătrânul alergă în grădină, îl îmbrăţişă pe micuţ, apoi îl întrebă:
– Unde ai fost şi cum de ai rămas tot mititel? Eu am îmbătrânit, tu ai rămas însă, acelaşi…

Eu sunt Spiriduşul faptelor bune, îi răspunse atunci copilul. Pentru mine timpul nu există. Ştiu că îţi pare rău că ai fost cândva egoist. De aceea, te poftesc acum în grădina mea.
– Şi unde se află aceasta?
– Iat-o, îi răspunse băieţelul şi îi arătă un curcubeu apărut ca din senin. Apoi îl luă de mână pe uriaşul gârbovit de ani şi se îndreptară împreună spre curcubeul minunat, ce strălucea vesel în înălţimile cerului.

A doua zi, copiii îl găsiră pe uriaş sub copacul înflorit, adormit pentru totdeauna, dar cu un zâmbet fericit pe faţă. De atunci, Grădina Uriaşului a rămas cel mai drag loc din lume pentru mulţi copii, iar dacă n-o fi dispărut de pe faţa pământului, poate că mai există şi astăzi.

Previous Older Entries

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 20 other followers

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.