Copiii au nevoie să fie LIBERI să trăiască experienţele vieţii

Ca să înveţe, copiii trebuie să experimenteze ei înșiși viaţa. Ei trebuie să se miște, să exploreze, să se joace, să fie ei înșiși. Un vechi proverb chinezesc spune:
„Când aud, uit.
Când văd, îmi aduc aminte.
Când fac, învăţ.”
Indiferent de vârstă, copiii trebuie să fie liberi să se implice în mod activ în procesul învăţării. Pentru ei, a învăţa nu înseamnă să stea în bancă și doar să asculte și să privească; pentru copii, a învăţa înseamnă să se miște, să exploreze, să creeze, să se exprime și să se joace. Însă acest tip de învăţare poate să aibă loc numai într-un mediu în care copilul se simte relativ liber. Ca să dezvolte acest simţământ de libertate (acea libertate care conduce la învăţare), un copil foarte mic are nevoie nu doar de un mediu care să-i ofere siguranţă fizică, în care să nu-i fie teamă că, dacă va alerga, va sări, se va căţăra sau va explora, va fi în pericol să se rănească, ci și de un mediu care să-i ofere, în același timp, siguranţă psihică – un mediu în care să nu-i fie teamă că va fi criticat și mustrat.

Ca să satisfaci nevoia de libertate a copilului, îngrijește-te de următoarele aspecte: mai întâi, asigură-te că locuinţa și grădina ta prezintă siguranţă pentru jocul copiilor. În al doilea rând, trebuie să fii acel gen de persoană care să încurajeze simţământul de bine și de siguranţă al copilului – o persoană capabilă să-l protejeze atât de pericole fizice, cât și de vătămări psihice. Nu folosi cuvinte aspre, jignitoare, nu te deda la vorbe nefolositoare, la bârfă, la acuzaţii sau la critică la adresa altora, în prezenţa copiilor.

Copiii au nevoie să facă mișcare. Copiii, în special cei mici, învaţă prin propriile mișcări. Așezarea unei temelii sănătoase, în ceea ce privește capacităţile fizice ale copilului, s-a dovedit a fi o premisă importantă pentru deprinderea unor abilităţi predominant intelectuale, cum ar fi cititul.
Înainte ca un copil să intre în clasa întâi, el trebuie să fi experimentat o varietate de activităţi fizice, menite să-i dezvolte abilităţile motorii. De fapt, în momentul începerii școlii, copilul trebuie să fie în stare să facă următoarele activităţi fizice:
1. Să alerge cu mare atenţie, fără să se lovească de obstacole.
2. Să fugă, să sară peste un obstacol, să sară de pe o treaptă, într-un picior.
3. Să stea în echilibru pe un singur picior.
4. Să lovească o ţintă mare, aruncând o minge pe sub mână sau peste mână.
5. Să deseneze un cerc, un pătrat, un triunghi și un dreptunghi.
6. Să se îmbrace singur, aceasta incluzând și încheierea nasturilor sau a altor închizători (fermoar, capse etc.).
7. Să se lege la șireturi.
Fără libertatea (și încurajarea) de a practica și dezvolta aceste capacităţi, pe parcursul anilor preșcolari, copilul tău va fi inferior celorlalţi când va intra într-un program școlar predominant intelectual. Un copil învaţă din curiozitate și explorare. De aceea, toţi copiii trebuie să fie încurajaţi să privească, să guste, să mânuiască, să atingă, să miroasă, să asculte, să pună întrebări și să discute despre descoperirile lor.

(citat din „Intelege-ti copilul”, Kay Kuzma, © 2003, Editura „Viaţă și Sănătate”, București)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 25 de urmăritori

%d blogeri au apreciat asta: