Turtiţa

A fost odată un moş şi o babă. Într-o zi moşul o rugă pe babă:
– Ia să-mi faci, babo, o turtiţă.
– Din ce să-ţi fac ? Nu mai avem făină.
– Ia mai strânge şi tu pe fundul lăzii, mai mătură prin cămară şi ai să aduni făină cât îţi trebuie pentru o turtiţă.

Baba strânse de pe fundul lăzii, mătură prin cămară şi adună vreo doi pumni de făină.
Frământă un aluat cu smântână, făcu o turtiţă şi o băgă în cuptor. După puţin timp scoase din cuptor turtiţa rotunjoară, rumenă şi frumoasă.
Baba o puse pe fereastră să se mai răcească.

Turtiţa stătu ce stătu pe fereastră şi apoi se rostogoli de pe fereastră pe laviţă, de pe laviţă pe duşumea, de pe duşumea spre uşă. Sări peste prag în tindă, din tindă în prispă, de pe prispă în curte, din curte spre poartă, de acolo pe drum şi se rostogoli mai departe şi mai departe.

Cum se rostogolea ea pe drum, numai ce-i iese în cale un iepure:
– Turtiţă, turtiţă, am să te mănânc!
– Nu mă mânca ochiosule, stai să-ţi cânt un cântecel frumos pe care-l ştiu numai eu. O să-ţi placă foarte mult, spuse turtiţa şi începu să cânte:
Eu sunt turtiţa umflată
De prin ladă adunată
Din cămară măturată
În cuptor sunt rumenită
Pe fereastră sunt răcită
Pe bunic l-am păcălit
De bunica am fugit.
Şi de tine fug îndat’
Iepuraşe urechiat.
Şi se rostogoli mai departe, chiar sub nasul iepuraşului. Cum se rostogolise ea pe drum, numai ca-i iese în cale un lup.
– Turtuţă, turtiţă, am să te mănânc.
– Nu mă mânca, lupule, stai să-ţi cânt un cântecel:
Eu sunt turtiţa umflată
De prin ladă adunată
Din cămară măturată
În cuptor sunt rumenită
Pe fereastră sunt răcită.
Pe bunic l-am păcălit
De bunica am fugit.
Şi pe urmă am lăsat
Iepuraşul urechiat.
Geaba lupul cască gura
Fug de el, mă dau de-a dura.
Şi se rostogoli mai departe chiar sub nasul lupului.
Cum se rostogolea ea prin pădure, numai ce-i iese în cale un urs:
– Turtiţă, turtiţă, ia stai să te mănânc!
– Cum ai să mă mănânci tu, picioare strâmbe?
Pe bunic l-am păcălit
De bunica am fugit
Şi în urmă am lăsat
Iepuraşul urechiat
Geaba lupul cască gura
L-am lăsat m-am dus de-a dura
Nu mă tem cât de puţin
Căci fug şi de Moş Martin.
Şi se rostogoli din nou chiar sub nasul ursului. Se rostogoli ea ce se rostogoli, numai ce-i iese în cale o vulpe:
– Bună ziua, turtiţă! Ce frumoasă şi rumenită eşti. Încotro mergi?
Turtiţa se bucură ca s-a găsit cineva s-o laude, se opri şi începu să cânte:
Eu sunt turtiţa umflată
De prin ladă adunată
Din cămară măturată
În cuptor sunt rumenită
Pe fereastră sunt răcită
Pe bunic l-am păcălit
De bunica am fugit
Şi în urmă am lăsat
Iepuraşul urechiat
Geaba lupul cască gura
L-am lăsat m-am dus de-a dura

Nu mă tem cât de puţin
Am fugit de Moş Martin
Şi de nimeni nu îmi pasă
Fug eu şi de vulpe, lasă.
-Îţi mulţumesc, turtiţă, i-a spus vulpea. Frumos cântecel! L-aş mai asculta odata! Aşază-mi-te pe limbă şi mai cântă-mi-l pentru cea din urmă oară.

Turtiţa sări pe limba vulpii, iar vulpea ham: o înghiţi!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 25 de urmăritori

%d blogeri au apreciat asta: